Da, şi pentru că toate lucrurile frumoase nu durează o veşnicie, vremea frumoasă nu mai ţine cu noi. Intenţia pentru astăzi era să mergem la cruce dar… cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg… am ajuns să stăm toată ziua la căldurică, pe canapea, uitând-ne la tv şi dormitând, pentru că afară a plouat non stop toată ziua. Ei, nu chiar toată ziua, pentru că în jur de ora 19 ne-a cam pălit foamea şi am mers până în centru să mâncăm, şi nu mai ploua.În orice caz, a fost o leneveală bine meritată după 11 zile de hoinăreală.
Citiţi mai departe: Ultimele 2 zile.
Şi acum, ca să nu fiu acuzată că am postat fără să ofer informaţii "turistice" sau poze, o să vă prezint Cetatea mea preferată, pe care nu am vizitat-o acum, ci în vara lui 2007, cu colegii de facultate, într-o tură de week-end în săptămânile de practică. Mi-aduc şi acum aminte că în Bucureşti era caniculă, noaptea se scurgea apa pe tine şi pe tricoul cu care dormeai sau nu pe tine, iar noi am dormit pe Transfăgărăşan, la aproximativ 15-17 grade cu pantaloni lungi şi pulover în cort.
Este vorba despre Cetatea Slimnic, la care se ajunge foarte uşor mergând pe DN 14 dinspre Sibiu spre Mediaş.
Această cetate ţărănească face parte din categoria cetăţilor de refugiu, care au precedat, ca formă de protejare a comunităţii săseşti, fortificarea bisericilor.
Ca să ajungi la ea, trebuie să urcaţi un pic pe un deal, drept pentru care ea se poate observa chiar de la şosea.
Se ştie că această cetatea exista în prima jumătate a secolului 14, atunci când pe latura sa nordică s-a construit o capelă gotică la parterul actualului turn al clopotelor. În a doua jumătate a aceluiaşi secol, în curtea cetăţii a început ridicarea unei construcţii cu 3 nave, probabil o biserică, dar care nu a fost terminată niciodată.
În secolul 15 cetatea a fost extinsă, deasupra capelei au fost construite turnul-clopotniţă şi o încăpere pentru preot. În prima jumătate a secolului 16, cetatea a fost iarăşi extinsă şi adaptată evoluţiei armelor de foc, iar în faţa turnului sudic a fost construită o mică incită numită "curtea fântânilor".Ca urmare a distrugerilor din secolului 16 şi începutul secolului 18, în 1717 au început lucrări de reconstrucţie, dar care au fost abandonate în 1719 din cauza unei epidemii de ciumă. În secolul 19 cetatea a fost folosită ca sursă de materii prime pentru alte construcţii ale comunităţii.
Zidurile înalte ale cetăţii, consolidate cu contraforţi, sunt prevăzute cu guri de tragere şi drum de apărare pe arcade de zidărie. În colţul nord vestic se află un turn decroşat, iar pe latura nordică a incintei se află turnul-clopotniţă, în care bineînţeles că ne-am cocoţat.
Zidurile însă sunt cele care m-au fascinat la această Cetate, cu arcele suprapuse pe nouă niveluri.
Constructorii din noi erau fascinaţi, drept urmare şi poza cu fisura la 45 de grade, pentru cunoscători :P
Să nu uităm şi personajele principale, pisoii de la Cetate:
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5 Ziua 6 Ziua 7 Ziua 8 Ziua 9
Ziua 10 Ziua 11 Ziua 12 Zilele 13 & 14
0 comments:
Trimiteţi un comentariu