Ti-ar placea sa participi la o Sezătoare?

Mie sigur da. Şi nu e vorba numai despre asta. Pana pe 30 mai, fiecare dintre voi are posibilitatea sa contribuie la dezvoltarea rurala din Romania, in doar cateva secunde . Puteti face asta intrand aici, si votand, cu un singur click, proiectul "Sezatoarea" (in partea dreapta a paginii), despre care va zic mai multe imediat.

Village Life este o asociatie de tineri care si-au propus sa contribuie la dezvoltarea rurala din Romania. Viziunea lor este un sat romanesc care sa-si valorifice natura, oamenii si traditia, intr-un mod armoniuos, echitabil si durabil.

Ultimul lor proiect, "Sezatoarea", creaza o sursa de venit pentru familiile nevoiase de la sate care inca pastreaza aceasta veche si frumoasa traditie, prin promovarea lor catre grupuri de oraseni si turisti romani sau straini. Vizitatorii sunt invitati sa ia parte la experienta de neuitat a unei sezatori, iar familiile organizatoare se bucura de donatii, devenind in acelasi timp mandri de mostenirea lor culturala nepretuita.

Prima sezatoare organizată cu sprijinul Organizatiei VillageLife a avut loc in aprilie in Pietriceaua, județul Prahova, in gospodaria familiei Dilimot. Maria Dilimot, ea insasi pasionata de traditie, a construit in curtea casei sale, din putinul pe care familia il are, un muzeu de articole traditionale, unele vechi de peste 200 ani, adunate in timp de la rude, prieteni si vecini.

Aproximativ 20 de orășeni au răspuns entuziasmați invitației VillageLife de a-și petrece o zi in Pietriceaua, de a-și reaminti sau a practica pentru prima dată țesutul sau torsul si de a cunoaște tradițiile, bucătăria, cântecele și dansurile locului.

"Sezatoarea" este acum printre cei cinci finalisti pe Romania la Concursul Social Impact Award 2012. Proiectul cu cele mai multe voturi online va castiga un premiu financiar care, desi modest, ar ajuta echipa Village Life sa extinda conceptul si la alte zone. Daca vi se pare interesanta ideea lor, puteti contribui la dezvoltarea acestei frumoase idei, acordandu-le un vot la http://socialimpactaward.net/romania/community-voting/, pana pe 30 mai.

Citeşte tot articolul ...

Se apropie, se apropieeee! Luna de miere, evident!

Pe Viajoa am anunţat de ceva vreme ce planuri năstruşnice am pentru luna de miere, însă abia săptămâna trecută mi-am dat seama că pe aici n-am zis nimic despre asta. Atâta de ameţită sunt în perioada asta :P Eh, da mă iertaţi, nu? :D

Deeeci.... ce să vă spun.. dacă aţi citit deja pe Viajoa, nu mai zic nimic nou. Dacă nu... aflaţi acum că.. da, e oficial, la vara plec în luna de miere! O să facem tot felul de chestii pe acolo, de la roadtripping la trekking, de la escaladat cele mai înalte vârfuri din Germania şi Slovenia la via ferrata în Dolomiţi (da, iar), de la Turul Mont Blanc la plimbări (la pas vioi :P) prin oraşe cunoscute precum Veneţia şi Milano, şi câte şi mai câte.

Citeşte tot articolul ...

Primăvara la mare - episodul 7: Muntele de la mare

În ultimul episod despre mare vreau să vă vorbesc un pic despre... munte! :))) Cum aşa? Păi...

Din prima dimineaţă în care m-am uitat pe geam de la camera hotelului, am dat cu ochii de asta:

O ridicătură de pământ foarte neobişnuită pentru mine, de care nu mai văzusem niciodată la mare, şi pe care am poreclit-o numaidecât "Muntele de la mare" :D

M-am uitat de multe ori la el de la balcon, până când într-o seară, când am ieşit la plimbare pe plajă, am ajuns pe lângă el. Şi zic "hai să urcăm pe el!" :P Ca un copil mic, bineîneles, vede o moviliţă şi până nu se suie în vârful ei nu se simte bine :))

Citeşte tot articolul ...

Primăvara la mare - episodul 6: Marea turcoaz

Cum vă ziceam acum câteva zile, cât am stat la Constanţa am prins puţine zile frumoase, dar doua dintre ele au fost chiar superbe, şi mi-au adus aminte cât de mult îmi place şi marea... păcat că nu puteam face şi o baie :P

Dacă în prima zi frumoasă, vizibilitatea era extrem de bună şi marea era de un albastru incredibil, o altă zi frumoasă mi-a arătat o mare de o culoare şi mai deosebită, un turcoaz superb, care nu prea ştiu să vă spun prin ce fenomen a fost posibil, dar arăta de milioane.

Încă un episod şi gata ;)

(Nu uitaţi să vizualizaţi pozele dând click pe prima sau ultima dintre ele, şi apoi cu scroll, pentru a le vedea la o calitate mai bună şi la o dimensiune mult mai mare. Vă mulţumesc!)

Citeşte tot articolul ...

Primăvara la mare - episodul 5: Ţestoasele

În a doua săptămână a mea la Constanţa m-am întâlnit cu Cătălina, o moldoveancă de-a mea stabilită în Constanţa, pe care am cunoscut-o prin intermediul blogului. Întâmplarea a fost că anul trecut când am fost în Apuseni, să ne nimerim amândouă în acelaşi loc. Ea îmi citea deja blogul, m-a văzut pe la Cetăţile Ponorului, a bănuit că sunt eu, şi după ce ne-am întors, m-a contactat pe mail să mă întrebe dacă nu cumva eram eu :P Şi uite aşa am ajuns să ne conversam pe mail, şi când am aflat că vin la Constanţa, imediat m-am gândit la ea şi i-am dat un mail.

Întâlnirea noastră a fost foaarte plăcută, am vorbit o grămadă, ne-am povestit tot felul de chestii, dar cel mai şi cel mai mult mi-a plăcut unde "m-a dus" după ce ne-am plimbat un pic pe plajă în Mamaia. La restaurantul La Scoica din Constanţa.

Aici nu numai că am mâncat o pizza super bună (şi chiar nu m-au plătit să spun asta :))) şi nici moca n-am mâncat :) dar ne-am şi aşezat la masă lângă două bazine pline cu ţestoase. Cele mai mari ţestoase pe care le-am văzut aşa de aproape. Practic erau la nasul meu. Le puteam şi mângâia dacă vroiam.

Citeşte tot articolul ...

Primăvara la mare - episodul 4: Cea mai frumoasă zi

Începutul de primăvară la mare a fost tare stângaci, drept urmare o zi cu adevărat frumoasă, cu vizibilitate bună, a fost tare scumpă la vedere...

Dar.. "good things come to those who wait", şi cum eu îmi permiteam luxul de a aştepta, iată că a venit la un moment dat şi ziua aia frumoasă în care, seara după muncă, pe la ora 18, am pornit singurică la o plimbare pe plajă. Nu de alta dar de la balcon totul arăta atât de splendid:

Citeşte tot articolul ...

Primăvara la mare - episodul 3: Cazinoul Constanţa

În urma rugăminţii mele la voi de a-mi recomanda unde să mă duc şi ce să fac în Constanţa de la sfârşitul lui martie, nu mică îmi fusese uimirea şi bucuria când mai toţi cei care mi-aţi lăsat un comentariu mi-aţi recomandat să merg să vizitez Cazinoul Constanţa pe dinăuntru, căci e deschis pentru public. Oricum m-aş fi dus la Cazinou, dar să mai intru şi în el..? Ăsta da noroc pe capul meu. Zic asta pentru că nu ştiu cât va mai fi deschis pentru public, căci i s-a pus gând de renovare.

Aşadar, cum am ajuns în Constanţa, am pândit o zi frumoasă (şi am cam pândit ceva, că tare urâte au mai fost primele zile), şi într-o după-amiază cu soare, după ce mi-am terminat treaba la birou, am fugit dungă spre Caziou.

Interiorul l-am găsit exact aşa cum a fost el lăsat acum nu-ştiu-câţi ani, în paragină, la ultima dată când era în funcţiune. Nu ştiu exact când a fost asta, dar cert e că a fost construit în anii 1904-1911, şi de-a lungul timpului a mai fost restaurat de cel puţin 2 ori. Ceea ce se vede acum e probabil de la restaurarea din 1986. Însă totul încă denotă puternic luxul şi grandoarea arhitecturală de la începutul secolului 20.

Pe mine, vă spun sincer, m-a uimit complet tot ce am văzut acolo, lăsând la o parte gradul de degradare, spărturile prin tavane, molozul de pe ici pe acolo, geamurile sparte şi chiar porumbeii aciuiaţi în tavanul sălii de teatru. Dacă poţi privi dincolo de chestiile astea, vei descoperi ceva extraordinar, care sper din tot sufletul că va fi păstrat în măsura în care va fi posibil, în procesul de renovare. Pentru că altfel, ar fi mare păcat să se piardă o asemenea bijuterie.

Vă las în continuare cu o serie din fotografiile pe care le-am făcut în interior, şi câteva în exteriorul Cazinoului.

A doua jumătate de poze din Cazinoul Constanţa o găsiţi aici, pe Viajoa.ro.

Vizitarea Cazinoului Constanţa pentru public se face după programul 10-16, zilnic, şi este gratuită.

Citeşte tot articolul ...

Primăvara la mare - episodul 2: ce găseşti de pozat pe plajă..

Cât am stat la Constanţa nu prea am avut mult timp la dispoziţie să explorez oraşul şi plajele, însă am găsit până la urmă două seri în care, după muncă, am fugit "to the beach". Am prins ultimele două ore de lumină, însă a fost suficient cât să găsesc tot felul de chestii interesante de pozat pe Plaja Modern, dat fiind că am stat la Hotel Ibis.

Am fost efectiv mesmerized când am găsit această arătare pe plajă.

Am făcut ochii şi mai mari când am mai găsit încă o arătare similară. Ah, deja fac colecţie!

Citeşte tot articolul ...

Primăvara la mare - episodul 1: Răsăriturile

Acum, după ce toată lumea care a fost la mare de 1 mai s-a întors pe la calculatoare, încep şi eu o mini serie de jurnale foto de la malul mării, dat fiind că în luna aprilie m-am aflat cu treabă câteva săptămâni bune la Constanţa.

Eu cu marea suntem vechi prietene, chiar dacă nu prea s-ar zice având în vedere cu cât munte vă bombardez pe aici pe blog şi la cât de des am ales să o aman în favoarea muntelui, dar acuma a fost aşa... ca un făcut... să-mi iau toate restanţele pe care le aveam faţă de ea. Chiar dacă primăvara, şi nu vara. Aşa a fost să fie. Dar totuşi mi-a plăcut foarte tare să văd marea şi în alt anotimp decât clasica vară.

M-am gândit că cel mai potrivit pentru început ar fi să vă arăt câteva poze cu răsăriturile pe care le-am prins în fiecare dimineaţă, căci am avut noroc ca prima săptămână petrecută acolo să fie chiar prima de după schimbarea la ora de vară, deci la ora 7 când mă trezeam eu, soarele era încă jos.

Nu de alta, dar altfel nu eram eu în stare să mă trezesc special ca să văd răsăritul nici să mă baţi. Mmmm... discutabil în condiţii de violenţă :))

Cel mai amuzant a fost săptămâna trecută, când m-am trezit ca un făcut la ora 6 şi un pic, am văzut cu ochii cârpiţi o dungă portocalie pe perete, şi mi-am adunat cu greu putere să ridic un pic capul şi să îl întorc spre mare, am văzut că afară se petrecea un răsărit absolut superb, dar doar preţ de câteva secunde, pentru că puterile m-au părăsit imediat şi capul mi-a picat la loc pe pernă, după care am readormit instantaneu. Dar nici măcar nu puteam să mă oftic că nu m-am dat jos să fac poze, pentru că mă ofticasem deja cu o zi înainte, când constatasem că în aparat nu am nicun card. Dar acasă pe birou lăsasem DOUĂ! Me smaaart! :))

Vă las cu pozele mele umile cu răsăriturile pe care am avut norocul să le văd primul lucru după ce deschideam ochii dimineaţa. Atât cât m-am priceput eu să fac...

Citeşte tot articolul ...

Ce greşeală NU o să mai fac niciodată pe munte

Data: 17-18 martie 2012-04-30

Traseu: sâmbătă: Cota 2000 – Şaua Lăptici - Padina (bandă roşie: 3h)

duminică: Padina – Şaua Cocora – Babele (bandă albastră + Plaiul lui Păcală/nemarcat: 5h15)

Aţi făcut vreodată o prostie maaare mare de tot, după care aţi stat şi v-aţi întrebat “Doaaaamne, oare cum am putut fi atât de neghiob?”? Ei, cam aşa am păţit noi în urma unei ture la Padina, care de altfel n-ar fi trebuit să prezinte nicio problema.

Dar să încep cu începutul. Al treilea weekend din martie se anunţa cu vreme super bună, aşa că am zis să profităm numaidecât de ea, pentru că nu se ştia dacă mai prindem aşa ceva până la finele lunii. Cum ziceam şi data trecută încercăm să mergem la Diham. Însă am sunat la cabană, chiar de marţi parcă, şi surpriză. Toate locurile erau ocupate. Chestie care m-a bosumflat destul de tare, pentru că nu aveam niciun plan B. Nimic, nimic. Am stat eu şi am contemplat un pic ideea de a merge doar o zi, dar până la urmă m-am răzgândit şi am apelat la prietenii noştri Raluca şi Emil pentru o soluţie salvatoare ca să mergem undeva împreună. Oriunde. Numai să mergem.

Şi uite aşa sâmbătă dimineaţă eram în tren spre Sinaia. Ne hotărâsem să mergem la Padina, şi nu doar noi 4, ci şi cu Andreea şi Andi. Eram destul de nerăbdătoare. Nu mai făcusem o tură ca lumea de mai mult timp, îmi era dor de o cabană, de sobă, de stat la poveşti de munte şi nu numai... şi cum vremea se anunţa bună, abia aşteptam să revăd platoul. Cumva, mereu îmi e dor de el.

Citeşte tot articolul ...

Paravion + bloggerii de turism = fun la Moieciu

Aş fi vrut sa pot spune că “tocmai ce m-am întors din super weekendul organizat de Paravion la Moieciu”, dar nu pot. Dar asta nu pentru că n-ar fi fost super, pentru că a fost mai mult decât super, ci pentru că “tocmai” nu e chiar cuvântul potrivit având în vedere că de întors m-am întors duminică şi acum e joi. Am vrut însă să găsesc un pic de timp ca să pun şi câteva poze frumoase, iar timpul ăla s-a cam lăsat aşteptat.

Lăsând deocamdată pozele la o parte, ţin să spun că nu am plecat la Moieciu cu nicio aşteptare, dar dacă aş fi avut, cu siguranţă mi-ar fi fost mult depăşite, pentru că cei de la Paravion / Happy Tour merită nota 10+ pentru întâlnirea organizată de ei cu bloggerii din turism şi mă bucur enorm că am reuşit să ajung, chiar dacă nu de vineri, ci de sâmbătă.

Dat fiind că noi în acelaşi weekend aveam de mult planificată vânătoarea de comori, doar una dintre noi putea să vină să reprezinte viajoa, aşa că eu am fost dublă la această întâlnire: am fost şi Alexandra de la bloguldecalatorii.ro, cât şi Alexandra de la viajoa.ro. Asta dacă cumva vă întrebaţi “de ce şi-o fi pus nebuna asta caricatura de două ori în poza de mai jos). De fapt rămânea acolo loc gol şi nu ştiam ce să pun :))

Continuarea o găsiţi pe Viajoa.ro, aici.

Citeşte tot articolul ...

Să nu uităm să ne mai şi jucăm – weekend de copii adulţi

Toată luna februarie am stat şi am pândit vremea. Ca de obicei aş zice. Aveam în plan să mergem la Diham, pentru un weekend de relax, dar weekend de weekend, vremea se încăpăţâna să NU fie în ton cu dorinţa noastră de a fi zen. Urât şi iar urât!

Şi uite aşa venea peste noi galopând ultimul weekend din februarie, şi cum nu mai fusesem la munte de pe 31 decembrie, am zis că dacă nu plec nici acum, o iau razna.

Întâmplarea a făcut ca în săptămâna premergătoare să şi aflu că la cota 2000 va avea loc un eveniment mişto rău, şi anume Winter air Sport (adică nişte neni cu parapante, avioane, paraşute, plăci de snowboard, toate combinate val vârtej, de nu mai înţelegi pe ce mediu se desfăşoară sportul, în aer sau pe pământ, dar concluzia e că e mişto). Şi bineînţeles că m-am decis imediat că e ocazia ideală să mergem la munte, şi să vedem şi noi cu ce se mănâncă, să facem poze, să ne relaxăm, etc. etc. Ştiţi voi.

Citeşte tot articolul ...

Abracadabra pe platoul Bucegi (Babele - Coştila)

Data: 29 decembrie 2011

Traseu: Babele - Releul Coştila (banda galbenă + stâlpi fără marcaj – 1 h 30 min) şi retur, în total aprox. 3 ore.

Acesta a fost al treilea an consecutiv când ne-am aflat pe data de 29 decembrie pe platoul Bucegi. Gata, e tradiţie!

În 2009, pe 29 decembrie, am încercat să ajungem la Crucea Caraiman. Atunci am pornit la drum de la Cota 2000, la care am urcat cu telecabina din Sinaia, şi a rămas doar la stadiul de vis, pentru că nu am reuşit să ajungem decât până la Babele, de unde a trebuit să ne întoarcem. Întreaga peripeţie o puteţi citi aici.

În 2010, întâmplarea a făcut ca vremea să fie bună chiar în aceeaşi zi, şi de data asta am ajuns la Cruce, moment în care tradiţia s-a înfiripat în capul meu. Cum ziceam şi anul trecut, poate vom reuşi să menţinem cumva tradiţia, dar nu ştiu dacă nu vom migra şi spre alţi munţi. Deocamdată ştiu sigur ca anul acesta sigur aş vrea să fiu tot pe platou pe 29 decembrie.

De data asta, adică anul trecut pe 29 decembrie 2011, am ales să facem o plimbare până la Releul Coştila. De nenumărate ori în traseele noastre, mai ales în Bucegi, dar şi în Baiului, ne-a fost călăuză. Chiar cea mai bună călăuză ever ever, drept pentru care eu iubesc releul ăsta. Zău! Aşa că mi-am pus în cap să mă duc să-l iau în braţe, nu de alta dar niciodată nu l-am văzut de aproape.

Zis şi făcut. N-a fost însă prea uşor. Cu o zi înainte, stabilisem o reuniune cu colegii din şcoala generală, dintre care cu unii nu mă văzusem de vreo 12 ani, deci nu se putea să lipsesc. Degeaba am stat eu cu ochii pe vreme ca pe butelie în zilele premergătoare, cu speranţa să fie frumoasă vremea pe 30 decembrie (tot tradiţie era! am zis!) dar nu frate! Ca un făcut, singura zi frumoasă care se anunţa era 29 decembrie.

Aşa că, am făcut bine şi m-am dus la reuniune, m-am culcat pe la vreo 1 (cred) şi m-am trezit pe la vreo 5 jumate ca să plecăm de la Galaţi spre Buşteni. Nu de alta dar ca să şi avem timp de traseu, ca să prindem ultima telecabina înapoi jos.

Dar fiindcă mi-am dorit foarte mult, na că am şi reuşit, şi undeva pe la ora 12 (nu mai ştiu exact) eram sus pe platou, cu o vreme super în faţă. Asta nu înainte de a trece iarăşi cu telecabina printr-o mare de nori, ca şi anul trecut, lucru de care mă bucur de fiecare dată ca un copil mic. Ca să nu mai zic ce fericită eram că iarăşi intuiţia mea nu a dat greş nici acum, şi a fost soare sus, aşa cum am bănuit de jos, că norii care acopereau Buşteniul nu erau decât o mare de nori staţionară pe la aprox. 1700 de metri. Încep să le miros pe năzdrăvanele astea de mări de nori! Hehehe!

Citeşte tot articolul ...

Haideti la a doua vanatoare de comori cu Viajoa prin Bucuresti

Dupa succesul vanatorii de anul trecut, v-am pregatit o noua vantoare de comori  prin Bucuresti marca viajoa.ro

Ce se vaneaza? Comori arhitecturale :) Ca si data trecuta. Daca ai fost la prima vanatoare, stii ce va trebui sa faci. Daca nu, chiar daca ai observat pana acum ca Bucurestiul e plin de asa ceva si mai ales daca nu.... este cea mai buna ocazie sa descoperi orasul in care traiesti, care de cele mai multe ori este ignorat complet. Si de ce nu, daca echipa ta se va descurca foarte bine la vanatoare, se va alege si cu unul dintre premiile puse in joc.

Ce trebuie sa faci? Daca ti se pare interesant sa faci pe detectivul cautand comorile ascunse alte Bucurestiului cu un aparat foto din dotare, atunci nu trebuie decat sa te inscrii aici, impreuna cu doi tovarasi, trei sau patru. Inainte de asta n-ar fi rau sa arunci un ochi pe teaserul vanatorii. E misto rau, pe bune! :)

Succes la vanatoare! :)

Citeşte tot articolul ...

Ce este via ferrata şi cu ce se manancă

Dat fiind ca undeva anul trecut pe vremea asta am aflat si eu cu ce se mananca via ferrata si in 3 zile aveam deja biletele de avion cumparate pentru Dolomiti, am zis ca ar fi ideal pentru voi sa aflati tot cam pe vremea asta tot ce e nevoie sa stiti despre via ferrata, nu de alta dar ca sa aveti timp sa va faceti planul pentru la vara sau la toamna.

Am incercat sa centralizez aici tot ce stiu, am citit si am experimentat eu despre via ferrata, insa tin sa mentionez ca parcurgerea traseelor de via ferrata este considerat un sport periculos si necesita o documentare ceva mai aprofundata daca va decideti sa il practicati.

Continuarea o gasiti aici, pe Viajoa.ro.

Citeşte tot articolul ...