Live from the Alps

Plec un pic până în Alpi. Nu stau mult. Mă întorc repede :) Plec cu emoţii foarte mari, ca de obicei, şi sper să mă întorc doar cu zâmbete.

Ca de obicei, nu o să detaliez mult planul, pentru că nu vreau să "junks it", dar vom pleca în echiă de 3 (Cezar Partheniu, Cristi şi cu mine), vor fi 11 zile, cam jumătate pe munte, jumătate pe drum. Din cele 5 zile pe munte, 2 vor fi în Austria şi 3 în Franţa. Dacă anul trecut mi-am petrecut ziua de naştere pe munte, acum este un cadou un pic anticipat, căci mă voi întoarce să-mi petrec ziua acasă.

Nu vreau decât să vă rog din suflet să ne tineţi din nou pumnii pentru vreme bună (în anii anteriori aţi făcut o treabă excelentă, ţineţi-o tot aşa!! :) pentru că avem mare nevoie. Şi nu numai pentru vreme avem nevoie de susţinerea voastră, aşa că sunt binevenite toate gândurile voastre bune.

Voi încerca, în măsura în care o să pot, să pun update-uri pe facebook şi pe contul meu de Instagram. Nu ştiu cum vom sta cu timpul şi semnalul, dar voi încerca. Să ne „auzim” cu bine la întoarcere!

Wedding anniversary la Crucea Caraiman

După ce Adi a postat câteva poze cu noi la Crucea Caraiman pe facebook şi unele au fost preluate mai departe, am rămas surprinsă că întrebarea cea mai frecventă a oamenilor era “da cum au ajuns acolo îmbrăcaţi aşa?” Ba unu sau doi parcă au întrebat şi dacă nu e „făcătură”. Astfel că m-am gândit să fac lumină şi să spun povestea turei noastre speciale de la finele lui iunie în Bucegi :)

***
Data: 22-23 iunie 2014
Traseu:
Duminică:
Şaua Cocora – Babele (pe Plaiul lui Păcală ~ 1 h)
Babele – Vf. Caraiman - Crucea Caraiman (~ 1h 30 – cruce roşie)
Crucea Caraiman – Babele (~ 1 h – cruce roşie)

Luni: Babele – Şaua Cocora (pe Plaiul lui Păcală ~ 45 min)
Piatra Arsă – poalele Muntelui Furnica şi retur (~ 1 h 15 dus întors – bandă galbenă)

Din păcate nu prea mai ţin bine minte timpii, i-am pus cu aproximaţie.

***

Încă după şedinţa foto pe Transalpina de după nuntă, mi-a venit această idee. Planificasem o a doua şedinţă foto anul trecut, la 1 an de la nuntă. Visasem mult la nişte poze aniversare la Crucea Caraiman, însă din păcate n-a mai fost să fie anul trecut. Aşa că am decis să mai păstrez rochia de mireasă un pic, şi să o mai îmbrac din nou pe munte la aniversarea de 2 ani.

Am pus la cale totul cu Adi, am stabilit cât de cât data cu mai multe luni înainte, şi când s-a apropiat, am bătut-o în cuie pentru 22 iunie. Adi s-a dus în Bucegi cu o zi înainte, şi a rămas să ne vedem la Babele pe la ora 15.

Studiasem bine prognoza toată săptămâna. Pentru sâmbătă se anunţa vreme cam rea, cu precipitaţii şi temperaturi scăzute, dar duminică părea că o să fie frumos, mai ales pe seară, adică exact la apus când voiam noi să facem şedinţa. M-am pregătit psihic să dârdâi iar de frig, şi mi-am văzut de treabă.

Toate bune şi frumoase. Sâmbătă Adi ajunge la Babele şi îl sun.

- Ce faci? E nasoală vremea?
- Apăi mai devreme ploua, acu o-nceput să ningă.
- Hai măăă!!!

Un pic mai târziu văd şi la televizor interviuri cu turiştii de la Babele. Chiar ningea. Nu îmi venea să cred.

Adică... îmi vinea... dar m-am speriat. Ştiam că ninsorile astea de vară nu ţin mult şi zăpada ori nu se depune, ori, dacă se depune, se topeşte repede. Dar zic aoleu, dacă nu se topeşte de tot până mâine şi-mi acoperă mie rhododendronii? :))))

Dar na, ce să fac, stau liniştită  cu inima strânsă şi aştept să vină ziua cea mare. Duminică dimineaţă îl sun iară pe Adi.

- Ia zi, mai e zăpadă sau s-a topit?
- Apăi mai e un pic, da’ se duce.
- Ok!! Ne vedem un pic mai încolo!

Culmea Pricopanului – Magia Muntilor Macin

Nimic din ce văzusem anul trecut pe scurta potecă pe care amurcat până pe Vf. Ţuţuiatu nu m-a pregătit pentru traseul de anul acesta din Munţii Măcin. Visam deja de mai mulţi ani la circuitul Culmea Pricopanului, şi ştiam că este cel mai frumos din Măcin, cu formaţiuni spectaculoase şi inedite, dar niciodată nu m-am gândit că o să fiu atât de extaziată sau că o să am parte de atât de multe surprize frumoase.

***
Data: 21 aprilie 2014
Echipa: Cristi & me
Traseu:
Start (intersecţia din faţa carierei) - Vf. Sulucu Mare – Vf. Piatra Râioasă - Şaua Şerparu – Vf. Vraju - Vf. Caramalău – Izvorul Fântâna de Leac – Mănăstirea Izvorul Tămăduirii – Finish (intersecţia din faţa carierei) -      - 4 ore
Harta şi alte detalii la final

Let me BEnelux 2014 - rezumat si cheltuieli

Acum că am terminat de povestit toată seria Let me BEnelux,  nu mi-a mai rămas decât să fac un scurt rezumat al cheltuielilor, un cuprins al articolelor şi să adun aici tot ce aveţi nevoie pentru a vă planifica propria vacanţă în Beneleux. Desigur, dacă aveţi întrebări, sunt aici :)

Jurnalele din seria Let me Benelux:

3. Brugge
4. Gent

Let me BEnelux cu Happytour.ro - 6 - Keukenhof

Keukenhof, 3 mai 2014

Din momentul în care am aflat de această minunăţie de la Gabi, în 2010, mi-am dorit să ajung acolo. Iar din momentul în care am avut biletele de avion, mi-a luat vreo lună să reţin cum se scrie şi apoi încă vreo lună să învăţ cum se pronunţă. “Keu...”- cum? Ah, olandezii ăştia cu limba lor! Şi ăsta chiar nu e un cuvânt complicat, alte denumiri nici acum nu ştiu cum se scriu fără să caut pe internet :P

Keukenhof înseamnă în traducere mot a mot „Grădina bucătăriei” (hof = grădină, keuken = bucătărie) şi vine de la faptul că fosta grădină din acest loc servea drept sursă de plante pentru bucătăria castelului Contesei Jacoba van Beieren.

Un nume destul de neelegant, aş zice, pentru o grădină atât de distinsă. 7 milioane (ŞAPTE. MILIOANE. Da?) de bulbi sunt plantaţi aici în fiecare an. O plimbare prin Keukenhof e o bucurie, indiferent că ai 20 de ani, 70 sau 5. Pentru că orice vârstă ar avea, nu cred că există vreun om pe lumea asta să nu-i placă florile.


Iar aceste flori de la Keukehof... cred că sunt cele mai fotografiate flori din lume. Dacă ele sunt 7 milioane, apăi cred că într-o zi în grădină se fac 70 de miliarde de poze. Fără să exagerez. Mergând pe alei, dacă ai puterea să te desprinzi un pic de vrajă şi să te uiţi în jur, n-ai să vezi decât zeci de de oameni fermecaţi încercând din toate poziţiile şi din toate unghiurile să surprindă pe cameră frumuseţea florilor de toate formele şi toate culorile posibile şi imposibile.


Predominante sunt lalelele, dar nici celelalte nu sunt de neglijat (zambilele miroseau demenţial!!). Aranjamente care mai de care îţi iau ochii pe afară, iar în interiorul pavilioanelor există expoziţii deosebite, cele mai impresionante fiind cele de orhidee.

Aşa cum spuneam şi în jurnalul despre Amsterdam, am reuşit (nu ştiu cum, dar merit o medalie!) să nimerim la Keukenhof în cea mai aglomerată zi. În primul rând era 3 mai, adică în minivacanţa de 1-4 mai pe care multă lume şi-a luat-o. Deci nivelul 1 de aglomeraţie. Mai mult decât atât, era sâmbătă, deci chiar dacă lumea nu şi-a luat minivacanţă, o mică excursie de weekend tot a făcut. Deci nivelul 2 de aglomeraţie. Şi ca să fim siguri, am reuşit să mergem fix în ziua Paradei Florilor, care se ţine doar 1 dată pe an. Nivelul 3 a fost atins! Felicitări, eşti cel mai prost turist! :)))

ANUNT IMPORTANT: Inchid pagina de facebook a blogului

În curând voi închide pagina de facebook a blogului, urmând ca de mâine să postez pe profilul meu personal tot ce postam acolo.

Pentru voi, cei ce urmariţi pagina de facebook a blogului, nu se va schimba nimic. Aşadar am să vă rog, dacă doriţi să primiţi în continuare postările mele, să intraţi pe profilul meu şi să apăsaţi butonul "Follow" (sau "Urmăreşte" în română).


Iar dacă doriţi să primiţi notificări atunci când postez ceva, apăsaţi pe cele 3 punctulele din dreapta şi apoi pe "Get notifications" (sau "Primeşte notificări" în română). 


Vă mulţumesc că îmi sunteţi aproape!

Let me BEnelux cu Happytour.ro - 5 - Amsterdam

Amsterdam, 2-3 mai 2014

Am găsit Amsterdamul un oraş nebun. Oricât de multe ai fi văzut prin lume până la Amsterdam, tot vei găsi ceva care să te surprindă, ceva ce n-ai mai văzut niciodată, ceva şocant (mai mult sau mai puţin, după caz). Şi nu mă refer doar la Cartierul Roşu. Amsterdam e crazy din multe alte puncte de vedere.

Şi cumva cred că am reuşit să-l prind în una dintre cele mai crazy perioade. Aşa cum am mai spus de nenumărate rânduri aici pe blog, eu nu prea suport aglomeraţiile. Nici locurile aglomerate, nici perioadele aglomerate, aşa că fac tot posibilul să le evit atunci când pot. Numai că încercând să evit Ziua Regelui şi zilele nebune de dinainte şi după, pentru că nu voiam ca prima mea vizită la Amsterdam să fie într-o baie de mulţime portocalie, am dat peste o perioadă probabil la fel de aglomerată, cea de după 1 mai.

Nu mi-a dat prin cap că şi pe acolo îşi vor lua mulţi liber în ziua de vineri, 2 mai, şi vor pune de o minivacanţă de 4 zile începând cu 1 mai şi terminând cu 4 mai. Aşa că atunci când am “aterizat” în gara Amsterdam Centraal vineri, 2 mai, în jurul prânzului, am fost şocată de cantitatea de oameni care se revărsau peste tot.

Let me BEnelux cu Happytour.ro - 4 - Gent

Gent, 1 mai 2014

Am ales oarecum să facem o oprire şi în Gent pentru că era în drumul nostru de la Brugge spre Liege. Văzusem mai demult o poză şi îmi rămăsese în minte. Pe atunci, nu pricepeam deloc cum se cheamă de fapt acest oraş. Gent, Gand sau Ghent??? Hotărâţi-vă frate!

Dar între timp am desluşit misterul, aşa cum vă spuneam şi în jurnalul din prima zi în Belgia. De fapt toate 3 sunt corecte, deşi Gent este denumirea oficială în limba locală, şi anume flamanda. Se pronunţă Hent. Dar să nu fiţi miraţi nici dacă-l vedeţi scris prin altă parte “Gand” (este denumirea în franceză) sau Ghent (denumirea în engleză, pentru că bineînţeles, totul trebuie tradus în engleză, nu se pot lăsa denumirile în pace aşa cum sunt ele de la “natură”).

În Gent am ajuns venind după două zile de Brugge în care mă plimbasem pe străduţe ca un adolescent beat de îndrăgosteală la prima vedere :P Abia după ce s-a terminat ziua mi-am dat seama că probabil am făcut o greşeală.

Let me BEnelux cu Happytour.ro - 3 - Brugge


Brugge, 29-30 aprilie 2014

Mi-e foarte greu să mă adun ca să scriu despre Brugge şi tot ce am trăit acolo. Practic am atâtea în cap încât nu ştiu de unde să încep şi unde să termin. Per total, am stat în Brugge 2 zile şi 2 nopţi, însă i-am bătut atât de mult străzile încât am impresia că am stat mult mai mult.

Chiar dacă a trecut mai bine de o lună de când m-am întors de acolo, pe măsură ce revăd pozele intru automat din nou în atmosfera medievală a Brugge-ului. Sunt încă sub vraja lui şi mi-e teamă ca această stare să nu îmi reducă jurnalul la un lung şi plictisitor şir de exprimări uşor diferite dar care toate înseamnă “Doamne cât de frumos e Brugge!”.

Peerdenstraat

Singura perioadă de timp petrecută în Brugge în care nu m-am simţit aşa a fost drumul de la gară până la prima clădire din centru.

După ce ne-am dat jos din tren, am luat o hartă de la punctul de informare din gară, şi am pornit pe jos prin parc. În doar câteva minute am ajuns la primele clădiri, iar în acel moment Brugge m-a lovit atât de puternic încât tot restul zilei am fost şocată. Desigur, în cel mai frumos mod cu putinţă.