Ghid pentru City Break in Bucuresti (partea II)

Aşa cum vă ziceam data trecută, m-am apucat să scriu câteva vorbe despre Bucureşti, şi m-am trezit cu ditamai ghidul. În articolul anterior am vorbit despre transport, iar astăzi  discutăm despre:

1. Unde ne cazăm
2. Ce vizităm
3. Unde mâncăm



1. CAZARE


Dacă nu aveţi prieteni care v-ar putea găzdui, eu vă recomand să încercaţi Couchsurfing. Dacă nu vă surâde ideea, personal cred că cel mai fain e să fii cazat în zona centrală. E cel mai convenabil pentru că nu trebuie să vă foiţi dimineaţa (când e super aglomerat) şi seara cu transportul în comun.

Eu recomand hostelurile, mai ales că acolo puteţi întâlni şi alţi călători, majoritatea străini, cu care puteţi împărtăşi poveşti şi astfel vă îmbogăţiţi experienţa.

Pentru asta, intraţi pe booking.com şi după ce introduceţi oraşul şi data, ordonaţi rezultatele după Preţ” --> „1 persoană (inclusiv paturi în dormitor)”. OBLIGATORIU, după ce intraţi pe booking, verificaţi şi pe site-ul ho(s)telului, pentru că există mari şanse să fie un preţ mai bun.

Eu la o scurtă căutare am găsit aşa (preţurile sunt cele de pe booking, e posibil să fie mai ieftin):

Ghid pentru City Break in Bucuresti (partea I - transportul)

În momentul în care am fost întrebată dacă nu vreau să scriu despre Bucureşti, am fost cel puţin luată prin surprindere. Şi asta pentru că deşi locuiesc de mai bine de 10 ani aici, niciodată nu am fost turist în oraşul meu. O singură dată am ieşit prin oraş cu aparatul de gât că aveam chef de pozat şi de plimbat, dar atât. Nu am fost cu autobuzul City tour de tip Hop-on Hop-off (deşi tot zic de vreun an să mă duc şi tot nu mai ajung..) şi n-am ieşit niciodată în oraş ca să îl explorez aşa cum aş face în afara graniţelor sau în alte oraşe de pe la noi. Tot ce-am descoperit a fost treptat şi neintenţionat, aşa că nu m-am gândit niciodată să scriu despre Bucureşti.

Dar pe urmă mi s-a aprins beculeţul! Ce-ar fi dacă aş încerca să mă pun în pielea unui român care nu locuieşte aici, dar ar vrea să vină 2-3-4 zile să îl viziteze? Este totuşi un oraş ce merită, parc-aş zice că orice român ar trebui să-şi cunoască măcar un pic capitala. Şi atunci mi-am dat seama de toate dificultăţile de care s-ar lovi, mai ales când vine vorba de transportul în comun. Şi uite aşa m-am decis să fac acest articol-ghid despre un ipotetic City Break la Bucureşti, în care voi acoperi cât pot eu de bine chestiunile de logistică şi costuri, dar şi câteva sfaturi şi ponturi pe care n-aveţi de unde să le ştiţi dacă nu staţi aici. Sper să vă fie de folos, vouă celor care nu locuiţi în Bucureşti şi mă citiţi! Acest articol este pentru voi! :)


Pentru început, ca să schiţez în linii mari un buget, vom presupune un City Break de 3 zile, cu transport până în Bucureşti cu trenul (care nu va fi inclus în buget, pentru că nu ştiu de unde veniţi), şi cu cazare la hostel. Preţul obţinut va fi, desigur, minim. Apoi, mai jos voi detalia fiecare secţiune şi vom vedea şi alte variante, care vor mai adăuga una alta la buget.

1. Transport în comun: ~10 lei
2. Cazare 2 nopţi la hostel în centru: ~ 85 lei
3. Bilete vizitare: ~ 25 lei
4. Mâncare: ~ 120 lei

Total: 240 lei / persoană pentru cele 3 zile

În mod evident, preţul acesta poate fi mai mare, pentru că e posibil să vreţi să luaţi masa şi la un restaurant mai nu ştiu cum, poate vreţi să vă cazaţi în cameră dublă şi nu în dormitoare comune la hostel, poate vreţi să vizitaţi mai multe, etc. Însa despre toate acestea vorbim mai departe, pe larg.

Pentru că ghidul ar fi fost prea lung, astăzi o să vă vorbesc despre perioada ideală de vizitat Bucureştiul şi despre transport, urmând ca săptămâna viitoare să vă povestesc un pic şi despre ce vă recomand să vizitaţi în Bucureşti, cazare şi câteva ponturi despre locuri unde puteţi mânca.

1. CAND VIZITAM BUCURESTIUL:


Personal nu mi se pare o idee bună să vii în Bucureşti vara. E mega cald, în staţii efectiv te lipeşti de asfalt la cat de moale e, şi printre betoane zău dacă nu te sufoci. Mori de cald şi la umbră, darmăite la soare. La polul opus e, desigur, perioada de iarnă, când iarăşi nu cred că e distractiv să te plimbi pe stradă toată ziua înfofolit şi tot să mori de frig. Dacă vreţi musai să veniţi iarna, atunci măcar veniţi în perioada 5 – 20 decembrie, când sunt luminiţe frumoase în oraş şi Târg de Crăciun în piaţa Universităţii, la piaţa Dalles, etc. În perioada aceea, când nu sunt chiar -10 grade, mie chiar îmi place să mă plimb pe stradă, e o atmosferă frumoasă, dar bineînţeles că mai mult de o oră nu rezist.

În schimb perioadele perfecte mi se par primăvara şi toamna. Aprilie/mai sau septembrie/octombrie mi se par luni ideale. Temperatura e perfectă, ba în aprilie sau octombrie mai vezi şi oraşul frumos ornat cu floricele în copaci sau frunze arămii.

2. TRANSPORTUL


2.1. Transportul in comun


Ca în orice oraş care se respectă, există o varză totală în jurul transportului în comun :) Inşpe mii de feluri de carduri, cartele, abonamente şi floricele, menite să încurce cât mai tare orice om care NU locuieşte aici. Pentru bucureşteni e relativ simplu... dar pentru turişti sau oameni ce vin aici să-şi rezolve treburile... e un pic mai complicat. Voi încerca însă să fac lucrurile cât mai clare.

În primul rând, compania de transport comun în Bucureşti se cheamă RATB (companie de stat, adică Regia Autonoma de Transport Bucureşti). Ca în orice oraş care NU se respectă, transportul subteran nu este operat de aceeaşi firmă, ci de Metrorex.

A existat o mică perioadă de câţiva ani (care s-a încheiat zile acestea) în care au încercat să facă o alianţă şi să existe un singur card comun RATB-Metrorex, dar au eşuat lamentabil.

La RATB există 3 tipuri de linii:

- liniile urbane, adică toate autobuzele, troleibuzele şi tramvaiele care circulă în interiorul Bucureştiului şi care sunt numerotate de la 1 la 697 (tramvaiele de la 1 la 56, troleibuzele de la 61 la 96 şi autobuzele sunt cu 3 cifre, de la 101 la 697) – la care o călătorie costă 1,3 lei

- liniile expres, adică autobuzele 790 şi 793 care circulă între aeroport şi Bucureşti – la care o călătorie costă 3,5 lei

- liniile preorăşeneşti, la care o călătorie costă 1,5 lei, dar cu care nu cred să aveţi treabă, aşa că nu detaliez

La metrou, o călătorie costă 2 lei.

Cu toate că astea sunt preţurile pentru o călătorie (indiferent câte staţii mergeţi), bilete individuale nu se pot cumpăra. Pe vremuri, existau acele bilete de hârtie pe care le compostai pe RATB, însă după modernizarea cu validatoare, acelea s-au scos, şi acum poţi cumpăra călătorii doar dacă ai şi un card sau cartelă.

Cardurile RATB sunt de mai multe feluri, dar pe voi vă interesează acestea 2:

- Cardul activ (verde) nominal. Este gratuit, dar nu-l poţi cumpăra decât cu buletinul şi dacă pui pe el minim 15 lei. Avantajul e că vă rămâne al vostru şi îl puteţi folosi şi pe viitor oricând, dacă veţi mai avea drumuri prin Bucureşti. În plus, chiar dacă e nominal, poate fi folosit şi pentru alte persoane care însoţesc titularul. Vă explic mai jos cum.


- Cardul multiplu (albastru) nenominal. Costă 1,6 lei (pe care nu-i recuperezi) şi poţi pune pe el minim 2 călătorii şi, ATENŢIE, maxim 10 călătorii (fie pentru linii urbane, fie pentru linii expres). Nu este reîncărcabil!! (dacă ai calculat greşit numărul de călătorii de care ai nevoie, nu poţi adăuga ulterior alte călătorii pe el).


Ce card trebuie să vă luaţi? E destul de simplu. Dacă ştiţi că veţi face în total călătorii în valoare de peste 15 lei (de exemplu 12 călătorii a câte 1,5 lei sau orice altă combinaţie şi cu călătorii pe linii expres), atunci luaţi cardul verde. Dacă nu, cardul albastru.

Orice card aţi lua, el se foloseşte pe post de portofel electronic, adică încărcaţi bani pe el de la ghişeele RATB din staţii şi apoi validaţi cardul la fiecare urcare în autobuz/troleibuz/tramvai) şi la fiecare călătorie vi se va extrage de pe card valoarea călătoriei respective.

Atenţie: dacă vă cumpăraţi card verde (Activ), acesta nu se poate cumpăra de la orice ghişeu RATB, ci doar de la cele pe care scrie: Emitere şi reîncărcare. În general astfel de ghişee se găsesc în staţiile mai importante, la gară, la Aeroportul Otopeni, etc. În rest toate ghişeele sunt ghişee de Reîncărcare.

Dacă aveţi nevoie să mergeţi şi cu metroul, atunci în afară de unul dintre cele două carduri RATB mai trebuie să cumpăraţi şi o cartelă de metrou când intraţi prima dată în subteran.

Cartelele de metrou sunt:

De 2 călătorii: 4 lei
De 10 călătorii: 15 lei
De o zi: 6 lei

Cum validezi:

La RATB:

Când urci în autobuz/troleibuz/tramvai, mergi la un validator portocaliu şi lipeşti cardul de cercul albastru.

Cel mai probabil prima dată va face un bip luuung şi enervant de o să îţi vine să intri în pământ. Nu te panica, toată lumea e obişnuită cu treaba asta. Nu trebuie decât să aştepţi să se termine bipul şi să te concentrezi să lipeşti la perfecţie cardul de validator şi dacă e bine, se va auzi un bip scurt de data asta‚ iar pe validator va apărea mesajul “Călătorie plăcută!” şi se va aprinde becul verde. Dacă nu ridici cardul şi mai aştepţi câteva secunde, următorul mesaj îţi va spune câţi bani mai ai pe card.

Dacă vrei să mai validezi şi pentru alte persoane care sunt cu tine, după ce ai validat pentru tine, apoi apeşi pe butonul „2” de pe validator şi repeţi validarea. Faci aşa pentru fiecare persoană din grup.

La METROU:

La metrou trebuie să validezi la bariere. Bagi cartela în validatoarele verzi, cu săgeata în jos. Pe spatele cartelei ţi se va tipări numărul de călătorii rămase.

La metrou, odată ce ai intrat, poţi schimba metroul ori de câte ori ai nevoie, fără să fie nevoie să validezi din nou. Deci chiar dacă schimbi metroul de 3 ori, chiar dacă îl iei doar o dată, tot 2 lei te costă. Atenţie la staţiile mari (gen Unirii, unde se intersectează 3 magistrale de metrou) să nu ieşi pe la nicio barieră dacă trebuie să schimbi metroul, pentru că apoi va trebui să validezi din nou ca să intri înapoi.

Ca să te orientezi la metrou şi să ştii în ce direcţie trebuie să iei metroul, trebuie să cunoşti staţia terminus a magistralei pe care vrei să mergi. De exemplu dacă mergi de la Piaţa Victoriei la Piaţa Unirii, trebuie să iei magistrala M2 spre Berceni (pe săgeţi/panouri, va fi trecut Berceni sau Pipera).

Magistrala M1 e un pic tricky, pentru că face o buclă şi are şi o codiţă (e ca un şoricel, aşa). Dristor şi Pantelimon sunt staţiile terminus, chiar dacă prin Dristor se mai trece odată pe parcurs.

În general, la fiecare staţie de metrou, după ce ai trecut de bariere, există undeva pe perete schema staţiilor, aşa că te uiţi bine acolo să vezi pe ce culoar trebuie să te duci că să iei metroul în sensul care te interesează, şi gata. E destul de simplu, mai ales pentru cei ce au mai călătorit cu metroul prin alte oraşe din afară.

Diverse sfaturi şi ponturi:

•  Dacă intraţi pe site-ul www.ratb.ro, nu vă lăsaţi ispitiţi de posibilitatea de a vă cumpăra abonament de o zi pe RATB prin SMS. Acela costă aprox. 10 lei în loc de 8 cât ar costa în mod normal (nu v-am povestit despre abonamentul ăsta pentru că nu cred că e util pentru cazul unui city break). Această variantă este bună doar în caz de urgenţă majoră. De exemplu, eu dacă-s adormită şi mi-am uitat cardul verde acasă într-o zi şi am multe drumuri de făcut (adică mai mult de 7 călătorii), dau repede sms şi am abonament. Altminteri, mă duc frumos la un ghişeu şi îmi iau card albastru, chiar dacă dau 1,6 lei degeaba, dar per total ies mai ieftin. Dacă nu am ghişeu aproape (sunt multe staţii care nu au ghişeu) şi mi-e super lene, atunci da, dau un ban în plus (adică îmi iau abonamentul ăla prin sms).

•  De asemenea, nici reîncărcarea online nu e tocmai utilă pentru voi, ci doar pentru bucureşteni, pentru că durează vreo 24 de ore până intră în vigoare, nu se face instantaneu.

•  În troleibuze şi autobuze, în mod normal se anunţă următoarea staţie verbal şi pe un afişaj. Se întâmplă însă destul de des ca:

- Ori să fie oprite boxele, deci următoarea staţie să fie anunţată doar pe afişaj, dar corect
- Să fie oprite boxele iar pe afişaj să fie anunţate staţiile greşit
- Să meargă şi boxele şi afişajul, dar să fie ambele stricate şi anunţă staţiile greşit.

Aşa că cel mai bine este să întrebaţi oamenii dacă afişajul / anunţurile din boxe sunt corecte, iar dacă nu, să rugaţi pe cineva să vă spună unde trebuie să coborâţi. Oameni sunt amabili de obicei să vă ajută.

La metrou nu există problema asta, întotdeauna staţiile sunt anunţate corect, atât verbal cât şi pe afişaj.

Tot kilometrul ăsta a fost introducerea :) Acum:

2.1.1. Transportul de la (auto)gara / aeroport spre centru


a. Transportul de la Gara de Nord spre centru cu RATB/metrou

Dacă veniţi cu trenul, când ieşiţi din tren luaţi-o direct înainte (având şinele în spate, exact în direcţia în care a intrat trenul în gară) şi ieşiţi la coloane. Aici e staţia principală RATB de la Gara de Nord. Ghişeul este în dreapta. După ce luaţi cardul de care aveţi nevoie, puteţi lua, de exemplu:

Autobuzul 123 ca să ajungeţi la Piaţa Unirii
Troleibuzul 85 ca să ajungeţi la Universitate

Dacă aveţi însă nevoie la metrou, după ce aţi coborât din tren, faceţi stânga şi îndreptaţi-vă spre semnul „M” de la metrou. Coborâţi pe scările rulante şi apoi urmaţi săgeţile.

De la gară aveţi magistrala M1 şi M4. M4 puţin probabil să vă intereseze. De la gară puteţi merge pe M1 direct spre Piaţa Victoriei, Obor, Eroilor, Dristor, etc. Direct ar fi şi până la Piaţa Unirii, dar e ocolit, aşa că mai bine schimbaţi la Victoriei şi luaţi M2.

b. Transportul de la autogări spre centru cu RATB/metrou

Dacă veniţi cu autocarul/microbuzul, în funcţie de oraşul din care veniţi, veţi ajunge cel mai probabil la una dintre următoarele autogări (click pe denumire pentru locaţie):

Autogara GSM Trans (Baldovin Parcalabul): este autogara de lângă Gara de Nord. De aici, dacă nu aveţi bagaje grele, puteţi merge pe jos până la Gară (5 min) şi de acolo să luaţi ce vă trebuie, sau puteţi lua troleibuzul 85 spre Universitate.

Autogara C&I (Ritmului): de aici puteţi merge un pic pe jos până la intersecţia Ferdinand cu Mihai Bravu şi luaţi troleibuzul 85 sau 69 spre Universitate.

Autogara Militari: este fix vis-a-vis de staţia de metrou Păcii, de unde puteţi merge spre Piaţa Unirii

Autogara IDM Basarab Kennedy: este lângă staţia de metrou Basarab şi de aici puteţi merge spre Gara de Nord, Piaţa Victoriei, etc

Autogara Obor: de aici puteţi lua troleibuzul 69 sau 85 spre Universitate

c. Transportul de la aeroportul Henry Coandă (Otopeni) spre Bucureşti cu autobuzul expres

Dacă veniţi cumva cu avionul (deşi puţin probabil), ieşiţi din terminalul Sosiri şi ghişeul este în dreapta. Luaţi card verde pe care încărcaţi bani sau cartelă de 2 călătorii pentru liniile expres (7 lei) şi apoi luaţi autobuzul 783 dacă vreţi să ajungeţi la Piaţa Victoriei / Piaţa Romană / Piaţa Unirii, sau autobuzul 780 dacă vreţi să ajungeţi la Gara de Nord. Programul autobuzelor 783 şi 780 este non stop.

d. Transportul de la aeroportul Henry Coandă (Otopeni) spre Bucureşti cu taxiul

Dacă aveţi multe bagaje sau orice alt motiv pentru care nu puteţi lua autobuzul şi vă trebuie taxi, comandaţi un taxi de la automatele din aeroport. Nu ieşiţi în faţa terminalului sosiri fără să aveţi taxi comandat, pentru că vă luaţi ţeapă. Tariful normal pentru taxiuri în Bucureşti este 1,39 lei / kilometru. Un preţ un pic mai mare, dar ok, este 1,6 lei. Nu există niciun motiv pentru care să vreţi să plătiţi mai mult de atât. Mai există companii de taxi şi cu 2, 2.99, 3, 3.39 lei, etc.

2.1.2. Transportul prin oras:


a. Cu autobuzul/metroul

O veste super bună este că recent s-a implementat şi pentru Bucureşti serviciul de indicaţii de orientare cu transportul în comun pe Google Maps. Practic nu trebuie să spui decât de unde pleci şi unde vrei să ajungi, apoi apeşi pe butonaşul de autobuz şi Google Maps îţi spune ce mijloace de transport să iei şi cam cât va dura (în multe cazuri îţi va sugera chiar mai multe variante, nu doar una). Mi se pare extrem de util, pentru că pe site-ul www.ratb.ro mi se pare cam greoi să afli.

Desigur, după ce vezi pe Google Maps ce şi de unde trebuie să iei, poţi consulta şi pe site-ul RATB traseulautobuzelor/tramvaielor/troleibuzelor care îţi trebuie, mai ales ca să vezi harta traseului (îţi arată exact câte staţii sunt şi unde anume sunt situate) şi lista de staţii cu denumirile lor oficiale, pentru că o verificare nu strică (pe Google Maps mai pot fi şi greşeli...)

b. Cu taxiul

În Bucureşti există acum şi multe autobuze de noapte (au N în faţa numărului obişnuit) şi majoritatea au capătul în Piaţa Unirii, deci nu prea ar fi nevoie de taxi, însă în cazuri extreme, dacă trebuie să luaţi taxi, atenţie să nu vă luaţi ţeapă.

Cum ziceam şi mai sus, tariful normal pentru taxiuri în Bucureşti este 1,39 lei / kilometru şi TOATE taxiurile ok trebuie să îl aibă trecut pe uşa şoferului, indiferent de firmă. Dacă nu e trecut, NU VĂ URCAŢI! Altminteri, nu vă faceţi griji în privinţa firmei, toate sunt ok.

Cel mai simplu de comandat un taxi în Bucureşti este să aveţi pe telefon aplicaţia STAR TAXI.

Cu explicaţia asta, nu trebuie să sunaţi pe rând la nu ştiu câte firme şi să aşteptaţi în telefon până vi se găseşte o maşină. Intraţi pur şi simplu în aplicaţie, prin GPS vi se găseşte locaţia în care vă aflaţi, şi apoi cu un sigur buton comandaţi taxi. Aplicaţia vă găseşte un taxi în doar câteva secunde, şi apoi vă apare pe ecran poza şoferului, firma de la care e, tariful şi în câte minute poate ajunge la voi. Dacă sunteţi de acord, doar apăsaţi OK şi gata comanda.

Un caz particular îl constituie centrul vechi. Acolo dacă nu eşti atent, îţi iei super ţeapă, ca la aeroport, sau poate mai rău.

Locul în care lumea iese de obicei să ia taxi după o distracţie în centrul vechi este la ieşirea dinspre Piaţa Unirii, adică aici:


Vizualizare hartă mărită

Aici sunt taxiuri strânse ciorchine, pentru că taximetriştii ştiu că sunt mulţi străini şi ei reprezintă ţintele perfecte. Aşadar, chiar dacă vedeţi că pe uşă scrie 1,39 lei/km, dacă încercaţi să vă urcaţi sunteţi întrebaţi unde mergeţi, după care vi se spune un scor imens (practică ilegală, desigur). Nu vor da drumul la aparatul de taxare (din nou, ilegal). Mai rău puteţi păţi cu unii care nu îţi spun scorul când te urci, dar te informează la final, moment în care nu mai ai ce să faci.

Cum spuneam, nu prea există motiv să iei de acolo taxi chiar dacă e noapte, pentru că e fix capătul autobuzelor de noapte. În schimb mi s-a întâmplat o dată să merg acolo iarna, şi îmi era aşa de frig încât nu mai aveam răbdare să traversez Piaţa Unirii ca să iau autobuzul. Aşa că am încercat să iau taxi. Iniţial, evident, taxiurile de acolo mi-au spus nişte scoruri nesimţite, aşa că m-am dus frumos până la intersecţie, adică aici, şi am luat de acolo taxi, la preţ normal (cu aparat de taxare, logic). Deci cam asta ar fi soluţia. Dacă nu sunt taxiuri acolo la intersecţie, scoateţi telefonul şi comandaţi prin aplicaţia STAR. Dacă aţi comanda taxi prin aplicaţia STAR direct acolo unde deja stau ciorchine multe taxiuri, în toată nebunia aia s-ar putea să vă ia altcineva taxiul.

2.2 Transportul cu masina


Ok, să presupunem că veniţi în Bucureşti cu maşina, fie cu maşina voastră personală, fie cum maşină închiriată, mai ales dacă sosiţi cu avionul pe Otopeni. Dacă este aşa, şi vreţi să mergeţi şi prin împrejurimi sau să faceţi un road trip prin zone greu accesibile cu alte mijloace, atunci puteţi încerca un serviciu bun de închirieri auto în Bucureşti, pe care l-am încercat şi eu în afară.

În cazul ăsta, aş avea câteva sfaturi:

•  Dacă nu cunoaşteţi oraşul, folosiţi un GPS, căci poate fi un pic copleşitor să conduceţi prima dată aici. Sunt multe străzi cu sens unic, intersecţiile destul de aglomerate, unele foarte mari ŞI aglomerate (gen Piaţa Victoriei), şi sunt şanse uneori să vă încadraţi greşit şi să nu puteţi continua în direcţia dorită.  Eu conduc de mult timp în Bucureşti dar chiar zilele trecute mi s-a întâmplat să ies greşit de pe un pod şi pe urmă nu mai puteam să mă întorc unde îmi trebuia mie, aşa că a trebuit să mă opresc undeva şi să scot telefonul şi să mă ajut de GPS să ajung unde îmi trebuia.

•  Cu parcările iarăşi e posibil să aveţi probleme. Unu la mână pentru că sunt zone în care să găseşti un loc de parcare e un fel de misiune imposibilă, şi doi la mână pentru că în unele zone (mai ales centrale) în care parcarea e gratuită sau după orele de plată, veţi găsi băieţaşi care vă „ajută”să parcaţi (de parcă eu sunt oarbă şi nu văd un loc liber, tre să mi-l indice cineva şi pe urmă să îmi facă semn să mă opresc. Ok, e drept, unii chiar nu ştiu să parcheze :)))) dar nu e cazul meu) sau pur şi simplu se înfiinţează după ce aţi parcat şi vă cer bani. Doar aşa, pentru că pot.

Ca idee, parcările normale cu plată costă 1,5 lei / oră. Angajaţii care au dreptul să va ia bani poartă în general o vestă reflectorizantă şi musai au un carneţel cu bileţele galben + albastru, din care vă taie un bilet pe care vă trec ora de sosire şi vi-l pun în parbriz.

Un caz special este, din nou, centrul vechi. Pentru că în mare parte este o zonă pietonală, de parcat trebuie să parchezi un pic mai departe. Locurile cele mai bune (în care parchez şi eu) de parcare pentru centrul vechi sunt acestea:


Vizualizaţi Parcari pentru centrul vechi pe o hartă mai mare

În fiecare dintre cele 4 locuri, în funcţie de oră şi de alinierea stelelor, mi s-a întâmplat uneori să vină un băiat să îmi ceară bani, alteori nu. În principiu, parcarea de lângă Palatul de Justiţiei şi cea din spatele Universităţii sunt cu plată în timpul zilei, cele din zona Piaţa Sf. Gheorghe sunt gratuite. În orice caz, dacă vin ceva băieţi să vă ceară bani, vă sfătuiesc să nu le daţi. E posibil să vă îndruge prostii dacă văd că aveţi număr din alt judeţ, dar nu ascultaţi nimic din ce vă spun.

Eu de regulă le spun că n-am să le dau atunci când sosesc, iar la întoarcere mă urc în maşină şi plec.

•  Nu parcaţi în parcarea nouă subterană de la Piaţa Universităţii . E prea scumpă. Dacă vreţi neapărat să parcaţi în subteran şi nu găsiţi loc în altă parte, mai este o parcare subterană în zonă, dar la preţ normal. Se intră de aici.

•  Atenţie: nu parcaţi neregulamentar (nici măcar cu vârful roţii pe o trecere de pietoni sau într-o zonă interzisă) pentru că vi se ridică şi costă în jur de 700-1000 de lei să o recuperaţi, în funcţie de sector. Nu vă uitaţi că pe o stradă sunt multe maşini parcate deci putem trage concluzia că e ok, chiar dacă e ditamai semnul de oprire interzisă. Nu e ok, cât ai zice peşte vi se poate ridica maşina, sunt extrem de rapizi!

Uh, hai că am scris un roman despre transport :)

Revin săptămâna viitoare când o să vă recomand ce să vizitaţi în Bucureşti, unde vă puteţi caza şi cât costă, precum şi câteva ponturi despre locuri unde puteţi mânca.

Cum prevenim si ce facem in caz de muscatura de capusa

Am putea să ne potrivim ceasurile după asta. Aş putea să jur că există un om şi singura lui menire pe lumea asta este să anunţe începerea isteriei căpuşei. Imediat ce s-a făcut un pic cald şi au înflorit copacii, parcă-l şi văd cum sta chitit cu ochii pe suprafaţa pământului şi cum scoate capul primul fir de iarbă verde, cum îşi ia portavocea şi decretează stare de alertă maximă, cod roşu şi pericol de cataclism, de parcă 200 de criminali în serie au scăpat de la închisoare în acelaşi timp. Ce 200? Pfff, milioane, miliarde de criminali în serie! Îl şi aud: SALVAŢI-VĂ!!! VINE CĂPUŞAAAA! SCAPĂ CINE POATE!! ATENŢIE, ACESTA NU ESTE UN EXERCIŢIU! REPET, ACESTA NU ESTE UN EXERCIŢIU!

 ***

Treceam săptămâna trecută liniştită cu maşina prin Piaţa Sfânta Vineri (un pic mai sus de Magazinul Unirii) şi oricât de atentă eram eu să circul regulamentar, n-am putut să nu observ o reclamă imensă pe partea stângă care m-a tras de nas din secunda 2, pe care scrie cu litere cât mine de mari BOALA LYME, ceva Laborator de testare, bla bla (de, cât am putut şi eu să citesc din mers fără să fac accident).

Continuarea o puteţi citi pe viajoa.ro.

[P] Ce au in comun Ateneul Roman si Statuia Libertatii?

Destul de simplu. Ambele au fost construite cu bani strânşi în urma organizării unei loterii. E drept că în cazul Statuii Libertăţii a fost vorba doar de o parte din sumă, dar eu una habar nu aveam de această asemănare până ieri alaltăieri. Şi nici că alte numeroase proiecte, din care multe reprezintă astăzi obiective turistice, au fost realizate de-a lungul timpului cu fonduri provenite din jocuri loto.
Infograficul de mai jos, realizat de theLotter – unul dintre cei mai mari provideri de servicii de achizitionare bilete loto online, prezintă câteva dintre atractiile turistice construite cu bani de la loterie:

Tura exclusiv feminina in luna femeii in Crai (partea II)

Continuarea jurnalului început aici.

Ok, iniţial am crezut că visez, dar nu. Îmi scot repede dopurile din urechi ca să îmi confirm că am auzit bine ce am auzit, şi da, e pe bune. Unul dintre colegii noştri rămaşi în cameră vorbeşte tare, clar şi răspicat cu o operatoare de la 112.

Tura exclusiv feminina in luna femeii in Crai (partea I)

Este ora 1:00 şi niciuna dintre noi şapte nu doarme. Bine... errr, mai puţin Silvia poate, care suspectez că are nişte dopuri de urechi ceva mai bune decât mine, că altfel nu-mi explic. Suntem toate cu ochii aţintiţi în tavan (sau fundul patului de deasupra, după caz), disperate că nu suntem lăsate să ne odihnim. Nimic din tura de ieri atât de frumoasă nu prevestea că la ora asta din noapte, vom ajunge să auzim pe unul dintre colegii noştri de cameră că sună la 112 şi că peste câteva ore vom da declaraţii jandarmilor montani. Dar... cum am ajuns aici? Păi... să derulăm înapoi un pic.

Data: 15 martie 2014
Echipa: Cristina Pogăcean, Cristina Ianc, Raluca Ianc, Silvia Murgescu, Ioana Acsinia, Laura Bejenaru,  eu
Traseu:
Plaiul Foii (849 m) - Malul Galben – Refugiul Speranțelor (1685 m) – Brâul Ciorânga Mare – Vf. Ascuţit (2150 m) (nemarcat – 7 ore)
pauză 50 min
Vf. Ascuţit – Şaua Padinei Închise (1936 m)  - 1h25
Şaua Padinei Închise – Cabana Curmătura (1470 m)  - 1 h30

Harta la final
_____________________________________________________________________________________

Review: Rucsac Quechua Forclaz 40 + tips & tricks rucsaci

Dat fiind că este un rucsac cu un preţ foarte bun pentru clasa de 40 de litri, multă lume este tentată să îşi cumpere un rucsac Quechua Forclaz 40 şi multă lume chiar îl cumpără.

Eu mi-am luat acest rucsac în 2009 şi încă îl mai folosesc cu plăcere pentru că mă înţeleg bine cu el. Are totuşi ceva minusuri care merită menţionate, pentru că nu oricine îşi poate lua acest rucsac.Varianta mea este mai veche, pe portocaliu, variantă care nu mai există. Variantele actuale de culori sunt gri+verde, bleumarin+bleu şi negru.

                 

Varianta nouă nu este cu mult diferită de cea veche. Arată mai bine ce-i drept, dar la funcţionalitate nu prea apare nimic nou. De notat este că acum fermoarul cel mare are deschidere mai mică, capacul este un pic mai mic, şi în loc de două chingi de închidere, acum are doar una, centrală.

Foarte important pentru cititorii mei!

Pentru aceia dintre voi care folosesc clasicul bookmark ca să fie la curent cu ce mai postez eu pe aici (pe care îl consultă când își aduc aminte) sau pentru aceia dintre voi care vor să mă urmărească dar nu ştiu cum, sau nu au găsit soluţia perfectă pentru ei, m-am gândit să scriu acest scurt articol cu câteva indicaţii importante.

Nu de alta, dar în epoca aceasta în care suntem bombardaţi de informaţii din toate direcţiile şi prin mii de canale (ştiri online, facebook, twitter, televizor, radio etc, etc), mi se pare că dacă nu ne filtrăm noi ceea ce primim în funcţie de ce ne interesează şi nu ne organizăm un pic, o să avem mereu senzaţia că suntem hăituiţi şi sufocaţi de atâta informaţie.

O să vă spun aşadar cum mă puteţi urmări fără a vă simţi agasaţi, şi pe alocuri voi preciza cum am ales eu personal să urmăresc alte bloguri sau persoane care mă interesează.

1. Abonarea la articole

În primul rând, vreau să anunţ oficial că frecvenţa cu care scriu pe blog este de aproximativ 1 articol pe săptămână. Uneori se va mai întâmpla să fie şi 2 articole pe săptămână, în special în sezonul estival, însă doar excepţional. În trecut publicam într-adevăr mai des, însă  cu timpul, efortul depus pentru fiecare articol scris a crescut, şi în aceeaşi măsură, timpul meu liber s-a redus simţitor, aşadar nu îmi pot permite să postez mai des de atât. Cred însă, că este suficient. Sunt şi eu doar una până la urmă :)

In memoriam. Astazi ar fi implinit 95 de ani

Astăzi bunicul meu ar fi împlinit 95 de ani. Peste încă o săptămână se vor împlini zece ani de când nu mai pot să-i zic Tătăiţu, aşa cum îl alintam, dar prefer să-mi amintesc ziua aceasta, şi nu aceea.

Prefer să mi-l amintesc aşa cum era el, de o bunătate ieşită din comun, calm şi mereu atent să nu deranjeze pe nimeni.

Din fericire, am moştenit foarte multe de la el, precum inclinaţia către matematică, atracţia faţă de construcţii sau spiritul planificator, dar cea mai şi cea mai importantă moştenire pe care mi-a lăsat-o a fost dragostea pentru munte.

Din păcate, nu am realizat asta decât prea târziu, când deja nu mai era printre noi să pot urca pe munte cu el aşa cum îmi place acum, însă îmi rămân în minte măcar scurtele ieşiri pe munte de când eram micuţă, dar când el deja avea chiar peste 70-75 de ani.

Verisoara mea, Tataia si eu sus pe umerii lui, Zamora, 1986

Eu, Tataia şi Verişoara mea, Voineasa, 1994

Posibilităţile şi condiţiile erau foarte foarte grele pe vremea când mama mea avea 15-20 de ani, însă bunicul meu şi-a dus familia pe munte, pentru că şi-a dorit să le arate ceea ce se ascunde în inima Carpaţilor. Mi-a povestit mama ce planuri elaborate făcea Tataia de exemplu pentru a face un circuit prin România cu ture pe munte. Pentru Făgăraş schimbau vreo 2 trenuri de la Galaţi până în Avrig, Porumbacu sau Ucea de exemplu, lăsau o parte din bagaje în gară, urcau pe o vale, făceau o parte din creastă şi apoi coborau pe o alta, iar apoi, Tataia mergea înapoi în prima gară ca să recupereze bagajele, după care plecau mai departe, tot aşa.

Am găsit puţine poze cu el pe munte, pentru că de regulă le făcea el (mai ştiu eu pe cineva :P), însă am fost extrem de impresionată când am primit de la mama aceste câteva poze cu ai mei pe munte, mai ales prin locuri în care am fost şi eu în ultimii ani:

Mătuşa mea, Unchiul Meu, Mamaia, Tataia şi Mama, Vf. Omu, 1975

Mamaia şi Mama mea, deasupra lacului Călţun, Făgăraş, 1969

Mamaia, Mama şi Mătuşa mea, Strunga Ciobanului, Făgăraş, 1969

 Făgăraş, Bărcaciu, 1967

Tataia, Mama şi Mătuşa mea, Balea Cascada, 1969

Astăzi, ca în orice altă zi, sper din tot sufletul că mă vede de acolo de unde e, şi că e bucuros că îi calc pe urme. Ceea ce mi-a lăsat e mai valoros decât şi-ar fi putut imagina vreodată.

Sunt acolo unde sunt şi ceea ce sunt acum şi datorită lui, şi sper ca la fiecare pas pe care îl fac pe munte să fie cu spiritul alături de mine, şi măcar aşa să parcurgă şi el şi trasee prin munţi îndepărtaţi de ţara noastră, la care probabil nici măcar nu a avut îndrăzneala să viseze atunci când era în viaţă.